📜DOINA de Mihai Eminescu
De la Nistru pân’ la Tisa Tot Românul plânsu-mi-s-a Ca nu mai poate străbate De-atâta străinatate. Din Hotin și pân’ la Mare Vin Muscalii de-a calare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin; Din Boian la Vatra Dornii Au umplut omida cornii Și străinul te tot paște, De nu te mai poți cunoaște. Sus la munte, jos la vale Și-au făcut dușmanii cale; Din Sătmar pâna ‘n Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român săracul, Îndărât tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se ‘ndeamnă, Nici îi este toamna toamnă, Nici e vară vara lui Și-i străin în țara lui. Dela Turnu ‘n Dorohoiu Curg dușmanii în puhoiu Și s-așează pe la noi; Și cum vin cu drum de fier, Toate cântecele pier, Sboară păserile toate De neagra străinatate. Numai umbra spinului La ușa creștinului. Își desbracă țara sânul, Codrul – frate cu Românul – De secure se tot pleacă Și isvoarele îi seacă Sărac în țară săracă! Cine-au îndrăgit străinii Mânca-i-ar inima cânii, Mânca-i-ar casa pustia Si neamul nemernicia. Ștefane, Maria...